Comuna Odobești este situată în partea central-nordică a Câmpiei Române, în cadrul câmpiei de subsidență Titu-Potlogi-Gherghița, la sud de orașul orașul Titu.
Din punct de vedere administrativ ea face parte din judetul Dâmbovița, ocupând în cadrul acestuia o poziție central-sudică, la est de valea Argeșului..
Comuna Odobești se învecinează la nord cu orașul Titu, la nord-vest cu comuna Costeștii din Vale, la vest și sud-vest cu comuna Corbii Mari (limita dintre acestea constituind-o râul Argeș) iar la est și sud-est cu comuna Potlogi.Astfel, comuna Odobești beneficiază de o poziție relativ avantajoasă în raport cu principalele centre urbane afându-se la o distanță de aproximativ 50 km de București, Târgoviște la 40 Km iar Titu la doar 5 Km dar și cu principalele căi de comunicație, deoarece prin intermediul DJ 701 care traversează teritoriul comunei se face legătura atât cu cu DN 7 București-Pitești cât și cu Autostrada București-Pitești.
Comuna Odobești este formată din cinci sate care au avut un statut special și anume sate domnești, foste proprietăți ale domnitorului Constantin Brâncoveanu: Odobești (în documentele vechi Hodobești) atestat documentar din 5.11.1533; Brâncoveanu (Cârmâzani), cunoscut din 15.01.1648; Crovu atestat documentar din 1704; Miulești atestat documentar în secolul al XVII-lea și Zidurile (secolul al XIX-lea) care probabil s-a numit și Romanați (1647).
Satul de reședință al comunei este Odobești, întreaga activitate de coordonare a comunei desfăsurându-se în instituțiile prezente aici(Primărie, poliție, dispensar).
Se știe că învățământul apare în societate, de-a lungul timpului, în strânsă corelație cu interesele și aspirațiile acesteia.
Un impact deosebit în organizarea învățământului românesc l-a avut punerea în aplicare a Regulamentelor Organice(1831-1832), prin care s-au pus bazele învățământului public. Potrivit Regulamentului Organic, învățământul sătesc era lăsat pe seama preoților și cântăreților de la biserică.
Începând cu anul 1838 se poate vorbi de organizarea învățământului sătesc în județul Dâmbovița, însă se resimțea lipsa cadrelor didactice și a localurilor de școală, bisericile și locuințele preoților, care erau în majoritatea și învățători, fiind cele care serveau ca local de școală.
În anul 1885 s-a clădit primul local de școală și Primăria satului, căci satul nu avea încă local propriu pentru această instituție. Un rol important în dezvoltarea învățământului în satul Odobești, l-a avut Marin Alexandru Mândricelu, absolvent al Școlii Normale a Societății București în anul 1883. Acesta, după ce a predat la Lungulețu (1883), s-a mutat în anul 1889 în satul Odobești, unde și-a desfăsurat activitatea până la izbucnirea Primului Război Mondial.
Localul Școala Gimnazială Odobești, în care se desfășoară activitatea în present, a fost dat în folosință în anul 1988. Școala este așezată în centrul comunei, pe strada Principală. Este o clădire impunănătoare care exprimă prin liniile arhitectonice echilibru și decență.
Școala Odobești a dat de-a lungul anilor absolvenți care îi fac cinste și care încununează efortul cadrelor didactice care și-au pus amprenta asupra viitorului acestora. Printre absolvenți se numără: Gheorghe Zidaru-pictor, Dragomirescu Haretina-profesor de limba română, Victor Barbu-viceamiral-conf. univ. dr., Caba Dumitru-profesor fizică, Stoian George-medic veterinar, Zaharia Eugen-profesor geografie, Badea Elena-sportiv, câștigătoare a medaliei de aur la proba 8+1 rame la Olimpiada de la Los Angeles 1988.
In satul Crovu, școala s-a înființat la 14 octombrie 1839, când Ion Mihăiescu, fiu de preot din satul Crovu a fost numit candidat de învățător
Începând cu anul 1890 postul de învățător a fost ocupat de Vasile Pătrașcu. Acesta a profesat aici o perioadă îndelungată, angajându-se în multe inițiative care își propuneau dezvoltarea comunei, precum înființarea Băncii populare ,,Doamna Bălașa”, care a contribuit la construirea unui nou local de școală.
În anul 1912, școala avea două posturi de învățători, unul ocupat de Vasile Pătrașcu, iar celălalt de Eufrosina Paleologu-Nicolau, ambii cu grad definitiv. În anul 1914 se construiește un nou local de școală cu patru săli de clasă și cancelarie, care a fost finalizat în anul 1915.
Școala din satul Zidurile a fost construită în anul 1924, fiind compusă dintr-o singură sală de clasă și cancelarie. Până în anul 1933 școala a funcționat cu un singur post de învățător, pentru ca în acel an să apară și al doilea post. În această situație directorul școlii, Constantin Mircescu a inițiat construirea unei noi săli de clasă. În anul 1938, școala avea local propriu, compus din două săli de clasă, unde funcționau două posturi de învățători.
Școala din satul Miulești a luat ființă în anul 1930, în conacul administratorului Bratu Alexandru al moșiilor Miulești și Voinești ale boierului Lăzărescu de la Mărunțișu (comuna Costeștii din Vale). Școala avea două săli la parter și alte două săli la etaj unde se afla și cancelaria. În anul 2007 localul unde funcționa școala (conacul cu terenul aferent) a fost retrocedat urmașilor administratorului Bratu Alexandru. Din anul 2008, primăria Odobești a construit un nou local de școală primară cu fonduri europene unde învață elevii din satele Brâncoveanu și Miulești.